Datele spun că în acest moment consumul de substanțe este în creștere! În fiecare zi un număr foarte mare de persoane utilizează diferite tipuri de substanțe în scop recreativ, ca management al stresului, ca liant social sau instrument de facilitare a interacțiunii interumane, ca mijloc de evadare sau de reducere a durerii fizice sau psihologice.

Consumul sau abuzul de substanțe reprezintă, la nivel social, un subiect de interes ce generează discuții controversate și presupune depunerea de eforturi susținute în direcția identificării și stabilirii unor politici, strategii și planuri integrate de abordare.

Dar știm cu adevărat cum devenim dependenți? Avem cum să stabilim exact, înainte de a consum droguri, dacă vom avea această problemă?

EUGEN HRISCU – medic psihiatru și psihoterapeut, Director Științific ALIAT (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor) – Specialist în dependențele de substanțe, afirma într-un interviu că: ”DROGURILE SUNT RULETA RUSEASCĂ, IAR DEPENDENȚA ESTE GLONȚUL DE PE ȚEAVĂ!”

Studiile arată că numai un procent de 30%-40% dintre consumatorii de substanțe puternice precum heroină și cocaină, devin dependenți. Problema este că nu există niciun instrument care să măsoare factorii predispozanți, în așa fel încât să știm foarte clar în ce parte va înclina balanța, în cazul nostru particular.

Conform Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, DSM 5, Tulburarea legată de consumul de substanțe este reprezentată de un ansamblu de simptome de ordin cognitiv, comportamental și fiziologic ce arată că un individ nu oprește consumul, în ciuda problemelor ce apar în viața sa.

Dependența este rezultatul interacțiunii între următorii 3 factori: SUBSTANȚĂ (Engl. AGENT), CONSUMATOR (Engl. HOST) și MEDIU (Engl. ENVIRONEMENT).

Unele substanțe, precum heroina, alcoolul sau tutunul, dau dependență mai repede. Dacă ne referim la comportamente adictive, atunci jocurile de noroc sunt considerate cele mai periculoase.

Referitor la consumator, s-a demonstrat că nu există gena dependenței, mai degrabă există o vulnerabilitate observată în rândul copiilor persoanelor cu dependență de alcool, moștenită mai ales pe cale paternă. Există, de asemenea, tipuri de personalitate asociate mai frecvent cu dependența, mai ales în cazul în care apare un diagnostic comorbid de tulburare de personalitate (antisocială, borderline, paranoică, histrionică, narcisică). Anumite diagnostice psihiatrice sunt comorbide cu tulburarea legată de consumul de substanțe: ADHD, tulburări afective, anxietate, stres posttraumatic, tulburarea de comportament alimentar, psihoze. Vârsta la care se consumă prima oara, joacă un rol important în dezvoltarea dependenței. Studiile arătând că, în anumite etape de dezvoltare umană, unde nu există maturitate fizică și psihologică, riscurile sunt mai crescute, atât în direcția unei dependențe, cât și în direcția apariției unei afectări permanente a funcționarii și dezvoltării cognitive, a fiziologiei creierului.

Mediul care influențează evoluția spre dependență este caracterizat prin:

Criza economică – sărăcia; războiul – traume; familii dezorganizate; un cadru care predispune la abuz, părinți alcoolici, violență; educație cu reguli prea stricte sau fară reguli; lipsa sintonizării în perioada copilăriei.

Termenul de sintonizare este folosit de către Gabor Mate, medic și autor, specializat în tratarea adicțiilor, în cartea sa ”Pe tărâmul fantomelor înfometate”. Acesta face referire la conectarea emoțională autentică între bebeluș și mamă, în primul an de viață. O mamă stresată, speriată, traumatizată sau care suferă de o depresie post partum, devine indisponibilă emoțional și nu poate răspunde optim nevoilor copilului. Nu este vorba despre lipsa de iubire, cât despre incapacitatea adultului de autogestionare emoțională și implicit de relaționare sănătoasă cu bebelușul.

În concluzie, urmărind cei 3 factori care interacționează în dezvoltarea dependențelor (substanță, consumator, mediu) putem identifica permanent noi resurse ce ne stau la dispoziție tuturor, în direcția dezvoltării personale în direcția dezvoltării ca societate, în lupta cu substanțele și comportamentele adictive.

1. Conștientizarea problemei, educație continuă și acceptarea propriilor limite.
2. Psihoeducație pentru viitorii părinți și pentru elevi.
3. Igiena emoțională: să învățam să avem grijă de noi, de stabilitatea noastră fizică și psihică pentru a funcționa optim ca individ, pe plan personal, profesional și social.

Bibliografie

1. Blume A.W., Consumul și dependența de droguri. Ghid practic de evaluare, diagnostic și tratament, Ed. Polirom, București.
2. Mate G., Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonieri în lumea dependenței, Ed. Herald, București.
3. Foote J., Beyond Addiction: How Science and Kindness Help People Change, Scribner.
4. Urschel H., Healing the Addicted Brain: The Revolutionary, Science-Based Alcoholism and Addiction Recovery Program, Sourcebooks.

Articol scris de psiholog-psihoterapeut Irina CREȚU.