Tulburari alimentare

Alimentatia face parte din viata noastra de zi cu zi inca din primele zile, dincolo de nutritia fizica, alimentatia este adanc inradacinata in comportamente, ganduri, in fobiceiurile sociale -intreaga dinamica psihica. Am putea spune ca reprezinta un batometru important pentru a recunoaste momente dificile sau blocaje emotionale.

Fie ca este vorba despre excese de hrana menite sa ne ofere confort sau despre refuzul de a manca, tulburarile alimentare pot fi prezente in diverse etape ale vietii: din copilarie sunt asociate cu dificultatile in relatia mama-copil, la maturitate cu teama de imbatranire sau depresie, la batranete pot indica dementa sau tendinte suicidare.

Frecventa lor este la apogeu in adolescenta, in momentul in care imaginea de sine este pe primul plan: sentimentele de inferioritate, dorinta de a se conforma unor idealuri de frumusete pun presiune si determina regimuri si diete nesanatoase care afecteaza dezvoltarea cognitiva si hormonala.

Cele mai afectate sunt fetele, baietii intr-o mai mica masura, insa efectele sunt similare: anemie, oboseala cronica, iritabilitate, comportamente compulsive, apatie, scaderea capacitatilor sportive sau intelectuale. La fete poate aparea si amenoree. In cazurile dificile se impune chiar spitalizarea, se recomanta in situatiile in care pierderea greutatii corporale atinge 30% din greutatea normala, consultul medicului fiind deasemenea recomandat.

Anorexia (refuzul de a manca) insotita sau nu de bulimie (mancat compulsiv asociat cu voma) reprezinta semne ale unei tulburari fundamentale a imaginii de sine. Pacientii se simt adesea neputinciosi, fragili si vulnerabili, intensitatea acestor trairi determina o imagine corporala distorsionata si o nevoie puternica de a controla aceste stari.

Astfel, actul de a manca devine printre putinele aspecte care poate fi controlat, devenind un mecanism de “coping” care elibereaza tensiunea pe moment, si uneori introduce chiar o stare de euforie generata de efectele fiziologice ale absentei hranei.

La polul comportamental opus gasim excesul de hrana care duce la obezitate si comorbiditati asociate. Mancatul se transforma dintr-un act fiziologic intr-un comportament adictiv de a obtine placere fara a respecta limite firesti ale nutritiei, intr-o incercare disperata de a umple golul emotional si a face fata dispretul de sine.

Excesul alimentar determina autoblamare care creeaza mai multa suferinta si amplifica dorinta de a manca intr-un cerc vicios; se pot instala sedentarismul si retragerea sociala care aduc cu sine agresivitate intoarsa impotriva propriei persoane si chiar ganduri suicidare.

Alimentatia este asociata inconstient cu reglajul emotional si folosita ca atare in toate momentele care depasesc limitele de toleranta pentru sinele fragil, fie ca este vorba de infometare sau exces.

Comportamentul alimentar restrictiv dus la extreme (refuzul de a manca anumite alimente, obsesia pentru suplimente nutritive sau ingrediente, numaratul caloriilor) avand ca argument “sanatatea” si fara un impact fizic puternic vizibil face ca efectul tulburarii sa fie mascat si mai usor de trecut cu vederea in momente de introspectie.

Tulburarile alimentare sunt frecvent asociate cu traume neadresate, avand ca scop inconstient nevoia pacientului de a fi inteles si ajutat sa integreze o traire puternica, de a semnala si alte dorinte sau nevoi neindeplinite, abordarea psihoterapeutica a trairilor asociate traumei adreseaza in paralel si comportamentul alimentar.

Psihoteraia ofera suport si sustinere pentru sinele fragil asociat cu dezechilibrul alimentar, asigurand si confruntarea cu realitatea intr-un cadru sigur, aceste repere duc treptat la o imagine de

sine adecvata si reglaj emotional echilibrat