Trauma psihologică este un răspuns la un eveniment pe care persoana îl găsește copleșitor de stesant. 

Aceasta poate cauza o varietate de simptome fizice și emoționale, însă nu toată lumea reacționează la fel în fața unui eveniment posibil traumatizant, așa cum este hărțuire, abuz emoțional, fizic, sexual, a fi atacat, a vedea/ a lua parte la un accident, o boală care amenință viața, războiul, dezastre naturale. Unele persoane pot gestiona cu ușurință emoțiile din timpul evenimentului, fără a mai fi afectate vreodată, în timp ce alte persoane pot observa efectele după o perioadă lungă de timp de la încheierea evenimentului. 

Cercetătorii indică faptul că în copilărie oamenii sunt expuși traumei, pentru că creierul copiilor este încă în formare, iar aceasta poate chiar întrerupe dezvoltarea normală a creierului. Senzația fricii și a neajutorării poate persista și în viața de adult.

Tipuri de răspuns în urma trăirii traumatice pot fi negarea, furia, frica, tristețea, rușinea, confuzia, anxietatea, depresia, iritabilitatea, vinovăția, dificultăți de concentrare, dureri de cap, palpitații, simptome digestive, agitație.

Tratamentul pentru îmbunătățirea vieții celor afectați constă în primul rând în psihoterapie de medie sau lungă durată, în funcție de durata de timp care a trecut de la expunerea la evenimentul traumatic.